Sicriu abandonat, doi ochi de mort
Sub peruca morții însă-i o fantomă
Ce-și plimbă noaptea ca pe-un cort
Să ascundă lumii rana ei enormă!
Gât de strigoi, niște omoplați bizari,
Două buci și-o taină ce nu ascunde,
Doamne, după sexul unor armăsari,
Se-aud atât: numai gemete rotunde!
Zău ce șale dulce mirosind ca naiba
Pândesc din noapte ochii cei de lup;
Și-aud sub piele cum crește iarba -
Și-ți rup buruienile și gaura-ți astup!
Luminoasă Venus, ci mișcă-te odată
Să-ți simt, iubito, putoarea adorată!
ARTHUR RIMBAUD, POEZII, 1895, traducere Costel Zăgan
