Sub voalul lunii
este umbra femeii
umbră de floare
vineri, 7 februarie 2020
VOCALE
Vocale
A negru, E alb, I roşu, U verde,
O cer-geneze cu efect întârziat:
A triunghi fatal, cine-l mai vede
Află unde dispare orice bărbat.
Golf de umbră, E, vinovat cord,
Lăncii de gheaţă, rege alb şi dur;
I roz, sânge scuipat de-un mort-
Mânie, de unde oare am să te fur?
U, ciclu, sfântă vibraţie marină,
Linişte a mieilor pierduţi în iarbă-
Ce alchimie frunte ţi-o imprimă?
Rămână O, tăcerea ce întreabă;
Cuvântul - fulger mă străbate
Cu stele, îngeri şi singurătate.
CE ANOTIMPURI, CE CASTELE
Ce anotimpuri, ce castele
Ce anotimpuri, ce castele
Ce mândruliţe zac în ele!
Ce mândruliţe zac în ele!
Ce anotimpuri, ce castele!
Şi ce student cu studii grele
Mai dă examen la belele!
Mai dă examen la belele!
Trăiască Ea, beleaua mea,
Mai faină decât orice stea!
Mai faină decât orice stea!
Să n-o doresc, zău, nu pot-
Căci pentru mine: Ea e tot!
Căci pentru mine: Ea e tot!
O vrajă, da, ce s-a-ntrupat-
Şi pentru Ea, eu sunt bărbat.
Şi pentru Ea, eu sunt bărbat.
Ce? Nu-nţelegi fără cuvinte?
Priveşte, deci, şi ia aminte:
Priveşte, deci, şi ia aminte:
Ce anotimpuri, ce castele!
Nefericirea, uite-o, cheamă!
Hai, spune-i şi tu: ma-mă!
Hai, spune-i şi tu: ma-mă!
De-acasă, vai, eu n-oi pleca
Decât cu moartea-alăturea!
Decât cu moartea-alăturea!
Ce anotimpuri, ce castele!
DRĂCOAICA
Drăcoaica
Într-o sufragerie-ntunecoasă,
Cu miros de fructe şi vopsea,
Mâncarea belgiană de pe masă,
S-o halesc, pe mine m-aştepta.
Mâncând, prea tăcut şi fericit,
Bucătăria ca un ceas se-aude-
Şi-o slujnică, vă zic, fatal cuţit,
Îmi taie calea cu buci rotunde.
Numai degetul de pe obrazul
Catifelat ca piersica, ce ghiduş,
Făcea toţi banii şi tot hazul!
Parcă-mi şoptea: acuş-acuş!
Apoi, tot ea: "Hei, Scaramouche,
Dă-te încoa, să-mi schimbi macazul!"
CEA DINTÂI SEARĂ
Cea dintâi seară
- Era de toate dezbrăcată,
Copacii totuşi n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să ştie: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?
Şi scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!
- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiş -
Noaptea era şi ea o barcă,
Chiar printre stele: pâş-pâş!
- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simţeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hăţuri: hăis şi cea!
PRIZONIERUL FRANCOIS VILLON (I)
Prizonierul Francois Villon
I
În patru sute cincizeci şi şase,
Eu, Francois Villon, atotşcoler,
Crezând că anii-s de mătase,
Pe funie, i-am înşirat, spre cer-
Să cuget doar la ce voi face,
Precum Vegece, o, geto-dacul?
Lăsa-ţi-mă, rogu-vă,-n pace-
Mai bine vă trimit la dracu!
TESTAMENTUL CEL MIC...(II)
Testamentul cel mic al marelui Francois Villon
II
În anul zis în primul cânt,
de-i totul nins şi e Crăciun,
iar lupii mestecă doar vânt
şi omu-i doar la gheaţă bun-
îmi zic: poete, hai la drum!
să nu cumva să se întâmple,
din dragostea ce scoate fum,
să-ţi iasă stele iar pe tâmple!
TESTAMENTUL CEL MIC...(III)
Testamentul cel mic al Marelui Francois Villon
III
Şi uite-aşa ce n-aţi văzut:
Minunea ei în ochii mei,
Născând lumina de-nceput,
Punea şi lumii nou temei!
Şi m-am rugat pe loc la zei,
De dincolo de cer şi lume,
S-arunce punte dragostei-
Ca-n inimă să-i aflu nume!
Minunea ei în ochii mei,
Născând lumina de-nceput,
Punea şi lumii nou temei!
Şi m-am rugat pe loc la zei,
De dincolo de cer şi lume,
S-arunce punte dragostei-
Ca-n inimă să-i aflu nume!
joi, 6 februarie 2020
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
înaintare împins de vântul toamnei oprire spre iad haiku de Kobayashi Issa din Haiku Japonia , traducere Costel Zăgan
-
înaintare împins de vântul toamnei oprire spre iad haiku de Kobayashi Issa din Haiku Japonia , traducere Costel Zăgan
-
Țipătul ierbii la urechea noului an - o amintire FUYUNO NIJI (traducere Costel Zăgan) Floarea părului căldura primăverii- toate urcă-n ce...
-
BESTIARUL Șarpele Te înfingi în frumusețe- Femei drepte făcând crețe, Numai așa să te răsfețe: Eva, Euridice, Cleopatra- Omitem, însă, pe-a...
