Thalia - A Quién Le Importa (Estados Unidos)

WILLIAM SHAQESPEARE, SONETE- TRADUCERE: Costel Zăgan

 

Sonetul unu

Frumuseţii îi dorim copii
chipului ce-o poartă dăinuire,
trezită-n primăveri târzii
de-a pururi gata-i de iubire.

O flacără ţi-e mic dejun
foamea în rucsac rămâne,
şi fumul arată că eşti bun-
în suflet se coace-o pâine.

Eşti astrul din întuneric,
pe buze-i chiar primăvara,
iar binele, de-a pururi sferic,
începe când se rupe sfoara!

Mai crud e cuvântul decât cuţitul
ce-ţi sfârtecă iubirea cu infinitul!

poezie de William Shakespeare din Sonete, traducere de Costel Zăgan

A MEA BOEMĂ, ARTHUR RIMBAUD

 Cu pumnii în buzunarele sparte;

Numai în paltonul meu imaginar;

Ajung în ceruri, Muză, hăt-departe

De dragostea de care n-am habar!

Și-n pantalonii mei fără pereche-

Eu, dus-întors, un Hopa-Mitică !

Doar rime văd, ca înțepat de streche!

De moarte sau de viață n-am o frică!

Văd stelele cum sar ca broasca,

Din balta cerului direct în față,

Septembrie își potrivește barca

Și către toamnă-mi trage (vi)ața;

 Și-aud picioarele cum cântă,

La orga drumului, flămândă!

ARTHUR RIMBAUD, POEZII (1871), traducere Costel Zăgan

  

(DE FERICIRE STEAUA PLÂNGE)

 La ureche-ți plânge steaua -

Infinit de sus și până jos;

- Sânii își ridică neaua -

La rănitul de frumos!

Arthur Rimbaud, Poezii (1871), traducere Costel Zăgan