Cu pumnii în buzunarele sparte;
Numai în paltonul meu imaginar;
Ajung în ceruri, Muză, hăt-departe
De dragostea de care n-am habar!
Și-n pantalonii mei fără pereche-
Eu, dus-întors, un Hopa-Mitică !
Doar rime văd, ca înțepat de streche!
De moarte sau de viață n-am o frică!
Văd stelele cum sar ca broasca,
Din balta cerului direct în față,
Septembrie își potrivește barca
Și către toamnă-mi trage (vi)ața;
Și-aud picioarele cum cântă,
La orga drumului, flămândă!
ARTHUR RIMBAUD, POEZII (1871), traducere Costel Zăgan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu